Deși se zice că trăim într-o țară democratică, membră a Uniunii Europene, nimic nu poate fi mai greu pentru un cetățean decât o audiență la o doamnă sau domn ministru. Ceea ce în Ungaria sau în Olanda, sau în oricare altă țară europeană, a devenit un exercițiu banal de democrație și dialog civic, este și la noi un dialog dar... un dialog între surzi. [ citeste mai departe ]

Nu putem încheia succinta trecere în revistă a celor douăzeci de ani de tranziție fără a spune că ultimii trei marchează perioada aderării la Uniunea Europeană. Au avut acești din urmă ani meritul de a reorienta traseul nostru de după 1990? Foarte puțin sau chiar deloc. Structura economiei românești nu s-a modificat, ceea ce ne situează pe ultimul cerc concentric al integrării europene, dacă se consideră centrul acestuia nucleul occidental al UE.

Este o poziție marginală, dar supusă atât forței centripete, cât și celei centrifugale a sistemului. [ citeste mai departe ]

Nimeni nu poate nega faptul că, după douăzeci de ani, tranziţia a adus românilor multe lucruri dorite în vremurile izolării comuniste. Obiecte de fetiş în 1989, berea la cutie, ţigările şi whisky-ul străin sau hamburgerul au intrat în normalitatea consumul nostru. Tot mai multe bunuri şi servicii au tendinţa să se răspândească după reţeta clasică a capitalismului, care a descoperit că succesul economic presupune transformarea bunurilor iniţial destinate elitelor în bunuri de larg consum.

Dar, oare numai asta am vrut în 1990? [ citeste mai departe ]

Actuala criză a readus în atenţia cercetării economice internaţionale problema rolului statului în economie. După o perioadă în care doctrina neo liberală a impus ideea statului minimal, criza a determinat, se pare, o anumită reevaluare a  acesteia prin recunoaşterea necesităţii unui stat cu un rol mai important şi o putere comparabilă cu  cea a mecanismelor pieţei. [ citeste mai departe ]

Ceea ce am numit „tranziţia la economia de piaţă” a fost, după părerea mea, un proces de „defrişare economică” a fostelor ţări comuniste din Europa Centrală şi de Est.

În perioada anilor 1990  toate aceste ţări aveau grave probleme economice exprimate chiar în apariţia unor stări de penurie alimentară sau energetică

Probleme aveau însă şi puternicile economii occidentale.  Nu erau nici pe departe probleme de penurie ci probleme de inadecvare la  noile rigori pe care le impunea competiţia pe piaţa globalizată. [ citeste mai departe ]

Sărbătorirea a douăzeci de ani de la căderea Zidului Berlinului a coincis cu o altă cădere, aceea a economiei mondiale

În acest cadru de debusolare și instabilitate economică la nivel mondial, situațiile particulare ale unor țări tind să fie analizate prioritar prin efectele crizei și, evident, eșecurile și dificultățile să fie exclusiv explicate prin influențe negative externe. [ citeste mai departe ]

Iniţiativa domnului ministru Berceanu de a introduce parteneriatul public-privat în construcţia infrastructurii rutiere am salutat-o ca pe un răspuns tardiv, dar mai bine mai târziu decât niciodată, la opinile exprimate de către un număr important de anlişti economici încă din perioada 1996-2002.Cine îşi mai aminteşte dificultăţile pe care economia le întâmpina în acea perioadă îşi mai aminteşte, probabil, şi dezbaterile care aveau loc pe această temă, mai ales sub influenţa exemplelor care ne veneau de la cehi şi polonezi. [ citeste mai departe ]

Începutul anului 2010 nu a fost atât de optimist în majoritatea țărilor europene pe cât a fost la noi.

Analiza declarațiilor oficiale și a studiilor prezentate sau publicate nu dezvăluie note de optimism privind situația economică a acestui an și nici nu fac, așa după cum s-a făcut la noi, promisiuni de relansare pe parcursul acestuia. Eventualii muguri de relansare, apăruți în câteva țări, sunt prezentați cu prudență și chiar cu neîncredere, ideea posibilității reintrării în recesiune fiind foarte des menționată. [ citeste mai departe ]